Drumul de ani de zile al Guvernului până la descoperirea celor 70 de taxe pe care premierul a anunțat că le poate scoate într-o singură zi

Premierul Victor Ponta a anunțat, miercuri, în ședința de Guvern, că Finanțele „au găsit” 70 de taxe „care pot fi scoase într-o singură zi fără să sufere bugetul de stat”. Eliminarea celor 70 de taxe și tarife înseamnă reducerea veniturilor la buget cu 1,9 milioane de lei, echivalentul a 0,4 milioane de euro, potrivit calculelor Ministerului Finanțelor Publice (MFP).

Reprezentanții Guvernului nu au făcut publică lista taxelor de care vor fi scutiți contribuabilii, însă Ioana Petrescu, ministrul de resort, a precizat în trecut că Finanțele lucrează la o analiză a taxelor parafiscale pentru a vedea cât de necesară este fiecare în parte.

Specialiștii în domeniul fiscalității estimează că în România există în acest moment între 250 și 300 de taxe parafiscale. Acestea sunt dificil de urmărit în contextul în care nu figurează în Codul Fiscal și sunt introduse, în general, printr-un simplu act normativ al Guvernului.

Pe lista acestor taxe se află, spre exemplu, taxele de timbru fiscal, taxele de licențiere sau taxele plătite pentru eliberarea unor documente (de identitate, cazier judiciar etc), dar și taxe mai puțin cunoscute, cum este, spre exemplu, taxa pentru scoaterea unui teren din circuitul agricol.

Finanțele au publicat miercuri o listă a instituțiilor care au taxe și tarife ce pot fi eliminate. Printre acestea se numără Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Ministerul Economiei, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Ministerul pentru Societatea Informațională, Ministerul Justiției, Ministerul Agriculturii, Ministerul Dezvoltării Regionale, Ministerul Culturii și Ministerul Administrației și Internelor. Acesta taxe au valori de până la 100.000 de lei.

Cum au stat aceste taxe ani de zile așteptând să fie „descoperite”

Inițiativa Guvernului vine în contextul în care mediul de afaceri cere de ani de zile realizarea unei analize care să coreleze cheltuiala pe care o are statul pentru a percepe o taxă și sumele încasate de la contribuabili.

„Noi propunem de multă vreme această analiză (…) De ani de zile am cerut așa-numita evaluare cost-beneficiu. Cât mă costă să administrez această taxă, să o percep și cât îmi aduce”, a precizat pentru gândul Cristian Pârvan, secretar general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).

Aceste taxe parafiscale, care nu figurează în Codul Fiscal și sunt percepute de diferite instituții pentru anumite servicii, au fost adesea introduse pentru a susține bugetele anumitor autorități, cum este Autoritatea pentru Supraveghere Financiară (ASF), ANRE sau ANRM, susține Pârvan.

În opinia sa, analiza cost-beneficiu nu este suficientă. Guvernul ar trebui să se intereseze și de corvoada fiscală a contribuabilor, în contextul în care multe companii rămân cu marje foarte scăzute de profit după achitarea taxelor și impozitelor.

„Ia să verificăm o companie medie din domeniul construcțiilor. Are venituri de 100 de lei și cheltuieli de 80 de lei. Rămâne cu profit de 20 de lei, fără taxe, impozite, licențe, fără nimic. Să calculăm care este valoarea autorizațiilor, a taxelor, a licențelor, a tuturor costurilor. Dacă toate costă 20 de lei, rămâne cu profit zero, dacă sunt 25 de lei, face pierdere, iar dacă sunt 18 lei mai face un profit de 2 lei. Pentru un profit de 2 lei de ce să mai rămână în afaceri?”, a explicat secretarul general AOAR, adăugând că în alte state au fost definite o serie de plafoane astfel încât valoarea taxelor să nu depășească un anumit prag.

Un stres pentru contribuabil

În afară de cheltuiala în plus, aceste taxe parafiscale reprezintă o corvoadă pentru contribuabilii care trebuie să fie mereu atenți pentru a fi la curent cu taxele introduse.

„Este un întreg hățiș birocratic. Trebuie să luăm în calcul inclusiv stresul contribuabilului de a se conforma și de a nu se trezi cu Fiscul care îi pune poprire pe conturi”, a explicat pentru gândul Cristian Păun, profesor la Academia de Studii Economice (ASE).

În opinia sa, măsura de eliminare a acestor taxe este binevenită deoarece „se colectează anapoda și se cheltuiește mai mult pentru colectarea lor decât sumele care sunt încasate”.

Taxa de cazier, o taxă „scump” de administrat

Economistul este de părere că un exemplu în acest sens îl reprezintă taxa de cazier.

„Ții în funcție un întreg sistem de funcționari publici când ai putea să îți introduci singur CNP-ul într-un sistem informatic, de acasă, și să-ți printezi cazierul. Sunt ferm convins că încasările nu acoperă salarizarea și echipamentele”, a argumentat Păun.

Ioana Petrescu, ministrul Finanțelor, a precizat la începutul anului că lucrează la analiză pentru identificarea taxelor inutile.

„Unele contribuie la buna funcționare a mai multor agenții și atunci trebuie știut care este rolul lor și dacă, într-adevăr, ele sunt necesare sau dacă doar plătim niște costuri administrative”, a explicat ministrul Finanțelor.

Epopeea românului cu taxele la stat

Aproape jumătate din salariul unui român ajunge lunar, într-o formă sau alta, la bugetul statului, fie că este vorba de contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat (pensiile de stat), la bugetul asigurărilor de sănătate, sau la șomaj, fie că este vorba despre impozite, TVA sau alte taxe.

Astfel, contribuția la pensii reprezintă 10,5% din salariul brut, contribuția la sănătate reprezintă alte 5,5 procente, cea de la șomaj este de 0,5%, impozitul pe venit este de 16%, iar TVA, pe care orice cetățean îl virează la bugetul de stat de fiecare dată când cumpără un bun sau achiziționează un serviciu, este de 24%.

Cu toate că nivelul taxelor, impozitelor și contribuțiilor din România este mai ridicat decât cel din alte state europene, gradul slab de colectare al acestora face ca veniturile bugetului pensiilor de stat sau ale bugetului asigurărilor de sănătate să fie insuficiente pentru plata pensiilor și ajutoarelor sociale, fiind nevoie de credite bugetare pentru a acoperi diferența dintre veniturile și cheltuielile efective.

„Sistemul de taxe și impozite în România este caracterizat de o colectare slabă a acestora, cu o administrare ineficientă și o birocrație excesivă, o bază de impozitare relativ redusă cu foarte multe excepții și deduceri legale și o evaziune fiscală ridicată”, se arată în cel mai recent raport anual al Consiliului Fiscal, organism creat la cererea expresă a FMI pentru a monitoriza politicile fiscal-bugetare ale Guvernului României.

Spre exemplu, în 2011, România a colectat din TVA venituri în valoare de 8,4% din PIB, la fel ca Estonia, în condițiile în care nivelul TVA din România este cu patru puncte procentuale mai mare decât cel din Estonia. Totodată, în Bulgaria s-a colectat chiar mai mult din TVA, respectiv 8,6% din PIB în 2011, în condițiile în care taxa percepută pe valoare adăugată este de 20%.

„În ceea ce privește contribuțiile la asigurările sociale plătite de angajați și de angajatori, veniturile bugetare încasate în anul 2011 au fost de 8,3% din PIB, cu mult mai mici decât în Cehia (13,1% din PIB) și Ungaria (12,3% din PIB), cu toate că ratele legale de contribuții erau relativ similare, Slovenia (13,6%), Estonia (11,4% din PIB), Lituania (9,5%), Polonia (9,1%) și Letonia (8,6%), unde ratele legale de contribuții sociale erau semnificativ mai mici decât în România”, se mai precizează în raportul Consiliului.